Category Archives: Zoom

Analizăm și ne întrebăm

We’re moooving!

Hello!

The new site is available. 🙂

Enjoy and reserve your free spot here!

(Content in Romanian and sometimes in English)

Thank you for following us!

Dordetur, sub lupă (3)

Încep sincer și direct. Zilele și nopțile lui 2015 au oscilat între bine și mai puțin bine. Nu știu, așa a fost să fie. S-a observat asta și în activitatea mea pe blog, dar de fiecare dată când mi-a fost dor și am vrut să transmit ceva, m-am adunat și am postat. 🙂

__

Am început anul cu un mesaj strict la adresa turismului românesc. Și așa îl și termin!

https://dordetur.wordpress.com/2015/01/27/pacientul-turism/

În Cluj-Napoca e fain de tot. În plus, se respiră bine. 

https://dordetur.wordpress.com/2015/02/07/orasul-turistic-cu-cel-mai-curat-aer-din-europa-este/

Un subiect mereu sensibil pentru mine. Ce facem ca să ne cunoaștem frumusețile țării?

https://dordetur.wordpress.com/2015/03/09/tu-cunosti-romania-ta-turistica/

Am scris câte ceva despre mănăstirea unde m-am simțit aparte.

https://dordetur.wordpress.com/2015/04/22/pe-urmele-lui-stefan-cel-mare-manastirea-putna/

Arhitectură valoroasă, natură unică și ceva probleme de atitudine la adresa celor două. 

https://dordetur.wordpress.com/2015/05/08/de-ce-iti-recomand-sa-vizitezi-baile-herculane/

Mamaia lui 2015 o știm, dar cum era prin anii ’30-’40?

https://dordetur.wordpress.com/2015/08/13/a-lu-mamaia-de-altadata/

C-atunci când bere bei, ai cele mai bune idei. Sau Oktoberfest Brașov.

https://dordetur.wordpress.com/2015/09/03/iolalarihuuu-e-septembrie-e-oktoberfest/

Un articol demn de sintagma „ce am avut și ce am pierdut”. Se potrivește perfect și „ce rămâne de făcut?”.

https://dordetur.wordpress.com/2015/09/25/casele-reginei-maria-de-pe-litoralul-marii-negre/

Am vizitat unul dintre cele mai frumoase castele de pe Valea Prahovei. La interior ascunde ceva inedit.

https://dordetur.wordpress.com/2015/10/20/oaspete-la-nababul/

Iar la final, o poveste turistică mai cu sufletul la gură…

https://dordetur.wordpress.com/2015/11/30/un-altfel-de-turist/

__

Și în acest an am fost invitat și acreditat la evenimente precum e-Travel Conference, Future of MediaIncoming Travel Forum, întâlnirile Skal sau școala Flanco

Le mulțumesc pe această cale tuturor celor care mi-au acordat atenție și încredere. 

Vă mulțumesc și vouă, dragi cititori. Noul an sper să ne găsească tot împreună.

dordetur revelion 15

Un altfel de turist

Momentul acela când se așterne noaptea peste destinația turistică în care mă aflu. Luminile palide ale locului, pe alocuri chiar inexistente, mă fac să grăbesc pasul, în speranța că miezul nopții nu mă va prinde pe străzi necunoscute. Ochii caută să privească fiecare cotlon, iar o ușoară teamă parcă se instalează odată cu frigul unui ierni aflate abia la început. Pfiu! Tocmai mi-a trecut prin cale o mogâldeață neagră. Nu mi-am dat seama exact, dar bănuiesc că era doar o pisică speriată de zgomotul bocancilor mei pe piatra cubică. Liniștea cam sinistră de pe aici îmi dă ceva palpitații. Toată lumea pare baricadată, străzile sunt goale. Am sentimentul că locul pe unde mă perind eu acum în drumul spre hotel este de-a dreptul abandonat. Se observă câteva felinare oarbe, însă negrul este culoarea dominantă a peisajului.

Printre gândurile mele, ce deveneau din ce în ce mai stranii, reușesc să ajung la hotel. La recepție nu este nimeni, doar o țigară zace în scrumiera de pe tejgheaua recepționerului. E aproape fumată. Pesemne este pe undeva prin spate, îmi zic în sinea mea. Nu mai apelez la sonerie; în plus, cheile camerei sunt strânse în pumnul înghesuit în buzunarul paltonului. Urc niște trepte care scârțâie sâcăitor și înfricoșător pentru starea mea de spirit. Ajung la etajul I al hotelului și observ că holul în capătul căruia se afla camera mea este învăluit de aceeași noapte pe care aveam speranța că o părăsisem cu câteva clipe în urmă. Îmi potrivesc pașii pentru a ajunge cât mai repede. Deodată, în spatele meu se aude o ușă trântită. Întorc capul, crezând că vreun turist își părăsește camera. Nimic. Îmi continui drumul și ajung la ușa camerei. Scot cheile, dar îmi este greu să găsesc yala din prima. Mă chinui preț de câteva secunde, iar în cele din urmă reușesc. Dar tocmai când să apăs clanța, o senzație de vânt și un miros de putrefacție mă înconjoară. Întorc rapid privirea. La capătul holului, de unde pornisem către cameră, observ o prezență ciudată ce ținea în mână un felinar. Pe măsură ce înainta spre mine, fiori reci mi se prelingeau pe șira spinării. La scurt timp, un râs diavolesc îmi zguduie toate simțurile. Apăs clanța instinctiv, aproape cu disperare, și intru în cameră. Eram mai mult mort decât viu, însă suficient cât să pun mâna pe întrerupător și să găsesc zăvorul. Încerc să îmi trag sufletul, rezemat de ușa pe care o țineam drept baricadă. Caut vizorul, dar lipsește.

Mă îndepărtez de ușă. Abandonez paltonul greu și îmi deschei câțiva nasturi la cămașă. În sfârșit lumină, cam difuză ce-i drept, dar scăpasem de întuneric… Mă îndrept spre baie și îmi privesc fața schimonosită în oglindă. Mă spăl cu niște apă rece, iar simțurile parcă îmi intrau pe o traiectorie normală. Revin în cameră și privesc ușa. E mult prea liniște, în ciuda celor întâmplate, asta dacă nu cumva am avut halucinații, îmi zic. Mă îndrept către fereastră, în speranța că o gură de aer m-ar ajuta. Afară domnește noaptea; doar la colț de stradă zăresc un felinar gălbui, iar pe cer luna. Luna plină. Și tot la răscrucea de drumuri observ… un altfel de turist.

felinar

Sărbătoarea Sfântului Andrei a dobândit de-a lungul timpului numeroase semnificații, întregite de obiceiurile tradiționale mai mult sau mai puțin păstrate.

Casele Reginei Maria de pe litoralul Mării Negre

Cândva erau locuri încărcate de prezența discretă a Reginei Maria, care iubea să privească și să asculte natura. Tocmai datorită acestui aspect construcțiile, care au servit în primul rând ca spațiu de recreere, se armonizau cu peisajul locului. Stăpâneau bunul gust, simplitatea și respectul față de natură, un trio pe care cu greu îl regăsești astăzi.  

Balcicul și Mamaia au fost locurile alese de cea mai puternică prezență feminină aflată în fruntea României (Mari). În prezent sunt două bogății de patrimoniu care sunt tratate și exploatate diferit. Să vedem ce-i cu ele!

 

CASA DE LA BALCIC. Un loc de care te îndrăgostești.

Turistic vorbind, poate și portuar, Balcicul a fost și este o pierdere pentru România. Îndrăznesc să spun că Balcicul fără prezența Reginei (și a câtorva primari și personalități artistice) ar fi rămas în anonimat, cel puțin din punct de vedere cultural. Regina Maria (1915, prima vizită – 1937, ultima vizită), care s-a îndrăgostit de acest loc și l-a construit după un stil balcanic-oriental, a descoperit aici exact ceea ce căuta cu ardoare: liniște (de unde și denumirea de Cuibul liniștit) și frumusețea naturii. 

Astăzi locul este frecventat de o mare varietate de turiști, printre care și noi, românii. Cât de ciudat, să fim turiști pe locul ales al Reginei Maria. Ce-i drept, m-am simțit ca acasă până la… limba bulgară. Cu siguranță am făcut mult prea puțin pentru păstrarea acestui loc în patrimoniul României. Cert este că bulgarii au obținut un domeniu valoros pe care, la fel de adevărat, îl îngrijesc destul de bine.castelul de la balcic

CASA DE LA MAMAIA. Un vis frumos. 

La Mamaia lucrurile au stat cu totul altfel, cu toate că, până la un punct, vorbim de aceeași dorință a Reginei: o casă în spiritul naturii și un loc liniștit la malul mării (profitând și de prezența scăzută a altor construcții în acele timpuri). Mai mult ca sigur, spre deosebire de Balcic, zona Mamaia prindea contur și fără prezența Reginei Maria, însă era exact acel element-valoare de care Mamaia avea nevoie. Construcția, tot în stil balcanic, a început în 1924 și a durat cam 2 ani și jumătate, timp în care Regina a urmărit îndeaproape ridicarea complexului. Din păcate, moartea Regelui Ferdinand în anul 1927 a schimbat complet planurile acesteia, considerând că este o casă mult prea mare pentru a locui singură. Astfel a donat-o principesei Elena, devenind un loc frecventat de viitorul rege, Mihai. Regina a păstrat totuși o anexă – Vila Știrbey.

Astăzi locul nu este frecventat de turiști, ci doar de curioși nostalgici care privesc la ceea ce era cândva o casă regală. Complexul, ce putea fi un veritabil obiectiv turistic, a fost abandonat și privatizat (anii ’90, respectiv 2000) în cele mai urâte moduri pentru un loc aflat pe Lista Monumentelor Istorice (sub supravegherea strictă a Ministerului Culturii!). Funcționînd pentru o scurtă perioadă pe post de club-bar-restaurant (Dumnezeu știe!) și ca depozit de saltele, șezlonguri și alte obiecte, nu a rămas în prezent decât o imagine a neputinței față valorile naționale. Aparent, salvarea nici măcar nu s-a pus în mișcare. 

casa de la mamaia

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

Iolalarihuuu! E septembrie, e Oktoberfest!

Nu știu cum ți se pare ție, dar Oktoberfest Brașov, din punctul meu de vedere, este un festival fain, având în vedere multe alte bazaconii importate din afară, pe care eu nu le îmbrățișez. 

A început azi și durează până pe 13 septembrie!

De ce luna septembrie? Ei bine, pentru că nemții au o lege germană a berii, care, printre altele, spunea (prin 1539) că berea nu putea fi produsă decât între 29 septembrie și 23 aprilie, întrucât vara exista un risc major de incendii. În plus, condițiile de depozitare erau altele, iar berarii trebuiau să vândă berea vechea pentru a îi face loc celei noi. Prima ediție a avut loc în 1810, între 12-17 octombrie (Sărbătoarea lui Octombrie, la Munchen), dar doi ani mai târziu, deoarece condițiile atmosferice erau cam neprielnice pentru un festival în aer liber, s-a mutat în jurul datei de 20 septembrie.

cortul oktoberfest brasov

Sursa: Christian Macedonschi

Câteva aspecte interesante:

  • Cel mai mare festival de acest gen din Sud-Estul Europei se întâmplă chiar la noi, iar anul trecut a fost nominalizat în top 10 festivaluri de bere din Europa!
  • Cel mai mare cort de evenimente din țară. Made in Germany.
  • SC BONIMA SRL deține marca înregistrată Oktoberfest pentru România, iar Selgros este unul dintre partenerii oficiali când vine vorba de produse nemțești.
  • Momentul-simbol al festivalului: boca-boca, adică se dă cep la butoi și, evident, curge berea!
  • De ce Oktoberfest? „C-atunci când bere bei, ai cele mai bune idei”, după cum zice și imnul festivalului!
  • Se beau atâtea pahare cu bere încât, dacă le aliniezi, ajungi fix în Bavaria!
  • Onkle Hans, mascota festivalului, mai mare decât îți închipui. I se alătură și cerbul nostru carpatin, Cornel! 
  • Cel mai mare fan Oktoberfest poți fi chiar TU, dar până atunci Herr Schurly deține „aurul”, pentru că nu a lipsit de la nici o ediție, din 1986 până în prezent!
  • Cârnații bavarezi Turinger intră în producție cu 3-4 zile înainte de festival.
  • Uită de semințe în timpul festivalului, căci „berea fără alune, e ca țuica fără prune!”
  • Foșnește gazeta de hârtie, proaspăt tipărită, în amintirile vremurilor în care tableta și smartphone-ul nu existau!
  • Și ca să fie treaba bună se desemnează Regina și Regele Berii. Băutori profesioniști!
  • Fiind o sărbătoare multiculturală, hai să învățăm să zicem „NOROC” în 10 limbi (sunt popoare care fac parte din top 10 la consum de bere în Europa): Na Zdravi! (cehi); Prost! (nemți și austrieci); Tervist! (estonieni); Na Zdrowie! (polonezi); Sláinte! (irlandezi); Noroc! 🙂 (la noi, la români); Sveikata! (lituanieni); Živjeli! (croați)  și Santé! (belgieni). Sper că nu am greșit cu vreun „noroc”! 
  • Desigur, există și cel mai trist moment: când formația anunță încheierea serii… și se pare că anul acesta muzica se închide pe la ora 22!
  • Oktoberfest Brașov se organizează de 7 ani, din anul 2009, fără întrerupere. Anul trecut a sosit și pe la București, iar anul acesta mai ajunge în Timișoara (24.09-04.10).

Ce zici, te încumeți la o halbă de 1 litru, niște bunătăți bavareze și o muzică pe măsură? 😀

Festivalul Oktoberfest Brașov are loc în zona arenei sportive „Ion Țiriac”, iar informații utile și oficiale găsești AICI și AICI.

vedere aeriana cort oktoberfest arena ion tiriac

Sursa: Visit Brașov

A lu’ Mamaia de altădată!

Am primit un e-mail tare drăguț (mulțumesc pe această cale stimabilului expeditor) și m-am gândit să-l parcurgem împreună, căci este tare interesant și, mai mult decât atât, este în ton cu sezonul estival.

Este vorba de un document, denumit Ordonanța no. 16253 din 20 iunie 1939, redactat și avizat de Primăria Municipiului Constanța, care cuprinde anumite reguli „în interesul unei bune administrații și ordini pe timpul sezonului de băi”. Pentru că documentul scanat era cam greu de descifrat, l-am „tradus” și adaptat nițel: 

  1. Exista o taxă de bae (10 lei + 1 leu timbru de aviație – prin care se susținea dezvoltarea acestui domeniu de mare perspectivă în acele timpuri). Nimeni nu putea să se scalde fără biletul de bae, conform legilor regale.
  2. Litoral nu înseamna doar plaja Mamaia, cu toate că aici venea lumea bună. Dar de la satul Mamaia (Nord) până la Institutul de Bioceanografie (Sud) puteai să faci baie plătind 5 lei. Excepția era hotelul Rex, unde convenția încheiată permitea oaspeților să facă baie fără plata taxei (un fel de private beach al anilor ’40!).
  3. Aveai obligația de a purta costum de baie, altfel riscai să fi dat în judecată. Pe atunci exista sentimentul de pudoare și, ca o paranteză, la început de secol 20, lumea mergea la plajă destul de îmbrăcată față de prezent… când costumul de baie a pierdut din material sau nu îl mai porți deloc!
  4. Publicul vizitator, fie că vorbim de zona de plajă sau promenada Cazinoului, era rugat să adopte o ținută decentă, care să nu declanșeze cine știe ce moravuri ușoare de sezon, cum s-ar zice! Până și dansul în costum de baie era interzis.
  5. Nu aveai voie să te ungi cu nămol pe plajă, așa cum mai vezi în prezent oameni care se plimbă pe plajă sau prin stațiune cu nămol din cap până pe… papuci. 
  6. Jocul (cu mingea, cercul sau alte obiecte) în zonele aglomerate era complet interzis. Parcă astăzi ar fi și mai bună măsura, cu atâția „jucători” prin jur.
  7. Accesul vehiculelor trase de orice forță nu era permis. Căruțele, în timpul sezonului estival, nu aveau voie nici măcar pe bulevard! Să te tot plimbi fără grijă.
  8. Aveai animal de companie? Din fericire pentru turiști, nu se „stresau” de el, din nefericire pentru tine, nu aveai voie cu el pe plajă sau în apă.
  9. Dacă aveai bani și valori prin buzunarele fragile ale costumației de vară, ei bine, recomandat era să le lași la „casa de valori”, plătind o taxă de 5 lei + 1 leu timbru de aviație, dar măcar erai safe, că altfel nu te salva nimeni dintr-un eventual furt/pierdere pe plajă.
  10. Natura avea o regulă: admiri, dar nu atingi. Astfel dacă rupeai o floare sau vandalizai un pom, erai pedepsit pentru distrugere. Cât de respectată mai este astăzi sau mai bine zis cât mai există astăzi? 

Băile de mare și de soare de la plaja Mamaia, cândva un petic sălbatic de pământ populat de pescari, oieri și crescători de cai, mai apoi amenajate rudimentar (începând cu 1906), s-au tranformat treptat într-o stațiune căruia nu prea îi regăsesc identitatea. Până și denumirea e derutantă pentru prezent. Turismul s-a dezvoltat, dar haotic și nesănătos, clădirile istorice care făceau senzație au dispărut sau, în cel mai bun caz, au ajuns fantome ale trecutului pentru diverse firme suspecte, animația fină interbelică a ajuns la nivel de clubbing mediocru, casa de valori s-a transformat în buzunare pline cu cash, faleza dă semne de bătrânețe și parcă nici regele-soare nu mai e ce a fost. Marea, regina Marea Neagră, pare a fi într-o contemplare continuă, mângâind cu valurile sale tot ce îi iese în cale. Dar cea mai importantă pierdere sunt și vor rămâne oamenii. Căci lumea de acum este infinit mai slabă ca lumea de atunci.

mamaia_turism

Croazieră pe Dunăre

Nu este, din păcate, vreo măsură  a autorităților noastre privind potențialul turistic imens al Dunării la intrare în țară.

Vestea a venit de la Google, care ne propune o croazieră virtuală pe Dunăre. Cu ajutorul unei nave, echipată cu un dispozitiv capabil să realizeze fotografii panoramice la 360 de grade, Google a surprins locuri superbe de-a lungul Dunării (preluând imagini din 6 țări, printre care și România) și le-a montat în proiectul său, Street View.

„Fotografierea cursului Dunării reprezintă unul dintre dintre cele mai ample proiecte speciale derulate de Google Street View. Este prima dată când Google a realizat o colecție de imagini care se întinde pe șase țări. Oricine poate porni într-o croazieră pe Dunăre și să descopere locuri memorabile precum Bratislava, Palatul Parlamentului din Budapesta, Belgrad sau Cazanele Dunării”, explică Dan Bulucea, country manager Google România.

Pentru călătoria virtuală apăsați un click aici.

dordetur dunarea  cazanele mari

Anul ăsta pune și Râșnov pe listă!

Veștile bune vin de la Râșnov! 🙂

Cunoscut în special pentru frumoasa sa cetate medievală, se pare că micuțul oraș se încăpățânează să devină un important punct turistic, ceea ce nu-i rău deloc având în vedere amplasarea sa în apropiere de Brașov (cca. 20 km) și București (cca. 160 km).

cetatea medievala rasnov

Sursa

Astfel două proiecte interesante și mult așteptate se apropie de finalul lucrărilor:

  1. LIFTUL CU CREMALIERĂ (pe plan înclinat), care va porni de la baza orașului și va ajunge pe dealul cetății, pe o platformă de belvedere.
  2. DINOPARC – parcul tematic cu dinozauri, primul de acest tip din sud-estul Europei. Exponantele la mărime naturală și restul amenajărilor (cinema, restaurant, magazin de suvenire, zonă pentru copii etc.) sigur vor stârni curiozitatea tuturor vizitatorilor. 

 

Lift-cremaliera-cum-va-arata

Mai multe informații aici

dinoparc rasnov

Mai multe imagini aici

 

În speranța că v-au convins aceste două noi posibilități de agrement, nu ne mai rămâne decât să ne vedem la Râșnov!

Felicitări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestor proiecte. Cu siguranță vor aduce beneficii în dezvoltarea turistică a orașului. 

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

[Eveniment] Incomingul în România, încotro?

Mă roade curiozitatea de a participa la Incoming România Travel Forum. Am fost prezent și anul trecut la desfășurarea primei ediții, iar evenimentul, per ansamblu, mi s-a părut promițător și, dacă va continua ascendent (cum de altfel sper să constat în această nouă ediție), cu mare potențial să ajungă în meniul principal al evenimentelor turistice din România.

Sunt trei aspecte importante care, în opinia mea, conferă evenimentului cireașa de pe tort, sau tot vorbind în termeni gastronomici, sarea și piperul:

  1. Indiferent din ce perspectivă se discută, subiectul principal este România Turistică.
  2. Se prezintă și se trag concluzii (și, după forum, sperăm că se întreprind acțiuni) cu privire la o poveste nemuritoare: Incomingul sau, mai pe șleau, cum să atragem turiștii străini să vină în România, și, poate cel mai important, cum să îi convingem să revină.
  3. Vorbitorii sunt personaje cu experiență în domeniu, iar participanții, indiferent că sunt manageri, consultanți, ghizi, jurnaliști, bloggeri etc., au, sau ar trebui să aibă, pasiune pentru turism.

Aștept consumarea acestui forum de turism (care va avea loc pe 26 martie, la Teatrul Elisabeta din București) și voi reveni cu un post edit în care să nuanțez aspectele importante și interesante.

Pentru mai multe detalii accesează pagina evenimentului și, dacă dorești să participi, dă-mi de veste. Poate ne vedem acolo! 🙂

travel forum

 

Update!

În urma forumului:

“Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Cu alte cuvinte, avem un număr redus de turiști străini REALI!

Este un loc IMENS pentru dezvoltare și perfecționare privind strategia incomingului.

Înainte să targetăm nemți, americani, chinezi etc., ar fi bine să privim mai limpede către un public, aparent, mai accesibil și interesat (israelini, moldoveni etc.).

Ministerul Turismului (sub orice formă a sa), din nefericire, nu este acel organ al statului care să te ajute/sprijine. În cel mai bun caz, te poate asculta. Cam asta este imaginea.

Sunt de acord cu ideea de a se merge pe o colaborare comună, tip asociație. În mod normal, împreună ar trebui ca lucrurile să capete o direcție favorabilă dezvoltării incomingului. Asta dacă există interes comun. A, și muncă comună.

Concluzionând, consider că avem potențialul turistic necesar de a atrage turiști străini, chiar dacă infrastructura nu se ridică la nivelul așteptat. Faptul că suntem pionieri în incoming nu este o rușine. Avem instrumentele necesare de a construi și dezvolta o strategie de incoming care să dea roade. Și, totuși, ce ne lipsește? Poate voința. Că de aici pleacă totul.

forum incoming teatrul elisabeta

Pentru cine cade sau se ridică cortina în turism?

Tu cunoști România ta turistică?

Lansez o provocare. Nu este concurs și nici nu se oferă vreun premiu. Și totuși există un câștig al sufletului și al minții, o îmbogățire culturală, istorică și spirituală, dar și diploma de român care își cunoaște țara.

Îți spun sincer, cititorule, că România (ca orice altă destinație turistică) nu poate fi știută, în adevăratul sens al cuvântului, de pe internet, TV, presă, cărți și alte ghiduri sau chiar de la cunoștințe care ți-au povestit câte ceva. Sigur, îți poți face impresii și construi o imagine sumară, dar eu aici încerc să vorbesc despre experiențe trăite de tine personal.

Din punctul meu de vedere, ca român, să îți cunoști țara este esențial, ca să nu spun obligatoriu. Observi și tu foarte mulți turiști care apreciază unicitatea patriei noastre. Îmbucurător aspectul. Însă atunci când străinul cunoaște și apreciează mai bine și mai mult destinațiile noastre turistice decât noi înșine, situația devine cam dureroasă.

Tu cunoști România ta turistică?

Să experimentezi cu adevărat România ta! nu se face cât ai zice primăvară, dar nici imposibil nu este. Pașii pe care îi faci pot contura și încununa experiențele de care, serios, ai nevoie, fiindcă în primul rând te vei cunoaște pe tine. În cazul meu, am început cu mici excursii cu școala sau cu familia (amintiri mai vagi, dar care constituie un fond important). Apoi au urmat experiențe prin facultate, dar și individuale (care au format o bază). Au fost primii pași prin care am văzut, am auzit și, cel mai important, am trăit România turistică. La momentul respectiv știam că este prea puțin, dar totuși descoperisem o bucățică din identitatea mea.

Se spune că atunci când oportunitățile interesante se ivesc este bine să profiți. Asta am făcut și am participat la un tur al României, prin intermediul unui curs de turism care poate fi urmat de oricine dorește.

tu cunosti romania ta turistica

Un tur al unei țări? De neprețuit pentru un călător. Dacă adăugam și faptul că era țara mea, atunci tot ce îmi puteam dori era gata să se întâmple. Experiențele din acest tur (care m-au format ca un călător pasionat) sunt greu de descris, dar pot adăuga că sunt o comoară sufletească. Am rămas fascinat de locuri, de oameni, am zâmbit, am plâns, m-am îndrăgostit și am pornit acest jurnal online de turism, sentimente și călătorii. Ce să îmi doresc mai mult? Puteam să mor liniștit.  

Nu știu cât de mult îți cunoști tu țara, dar m-ar bucura în primul rând să vrei să o faci și să insufli acestă dorință și celor din jurul tău. Este cel mai important aspect, pentru că oportunitățile există, iar resursele financiare/temporale alocate te asigur că nu le vei regreta, deoarece locurile prin care o să te (re)găsești sunt adevărate liane sufletești între tine și țara ta.  

Propunere*: Turul României (click)

*Nu sunt organizator și nici nu am un vreun scop comercial. Este un tur pe care eu l-am parcurs în anul 2013, cu un profesor-ghid excepțional, iar experiențele au fost de… neuitat.

Fii călător în țara ta. România e frumoasă, în caz că ai uitat. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: