Category Archives: Călător în țara mea

România e frumoasă, în caz că ați uitat!

We’re moooving!

Hello!

The new site is available. 🙂

Enjoy and reserve your free spot here!

(Content in Romanian and sometimes in English)

Thank you for following us!

Oaspete la „Nababul”

Să pășești pe proprietatea unui nabab (adică o persoană putred de bogată)… asta înseamnă să vezi în ce ape se scăldau boierii de prim rang ai țării de altădată. Și cum eram prin stațiunea pe care o cunosc cel mai bine de pe Valea Prahovei (Bușteni), am zis să traversez liniile de cale ferată și să mă îndrept spre cartierul Zamora, unde stă destul de mândru, la poalele muntelui cu același nume, un castel pe care cu greu îl poți rata.

castelul cantacuzino din busteni

Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), mai cunoscut în istorie sub denumirea de Nababul, a dobândit o avere incredibil de mare, fiind lejer unul dintre cei mai bogați oameni ai acelor vremuri (în topul revistei Forbes, dacă exista!). Adevărat sau nu, unii îl catalogau mai bogat până și decât Regele Carol I, iar faptul că ar fi vrut să își construiască acoperișul placat cu monede de aur, să eclipseze mai celebrul castel de la Peleș, poate nu era chiar așa departe de adevăr.

portret nababul cantacuzino

Descendent din neamul nobil al Cantacuzinilor (un arbore genealogic o să găsiți chiar la intrarea în castel) și un om politic foarte apreciat până și de adversari (cu importante funcții ocupate: Președinte al Partidului Conservator, Președintele Senatului, primar al Bucureștiului și, nu în ultimul rând, Prim-ministru al României), Nababul a avut și mania unor castele/palate pe care încă le putem admira și astăzi. Unul dintre ele se află pe Calea Victoriei și adăpostește spiritul marelui George Enescu, iar un altul, în cea mai proastă stare, se găsește la Florești (Prahova) sub numele de Micul Trianon (inspirație de la Versailles). Pe ultimul îl vom descoperi în următoarele rânduri și fotografii. 🙂

Castelul Cantacuzino din Bușteni (deschis pentru vizitare abia prin 2010) este amplasat în partea opusă a centrului stațiunii și se vede foarte bine din multe locuri, beneficiind și de reclame pe bulevardul principal. La prima vedere, cel puțin pentru mine, se înfățișează ca un conac, însă interiorul reprezintă esența locului. Nu vă lăsați înșelați!

cantacuzino castel busteni

drumul spre castel cantacuzino

intrare castel cantacuzino

Construit în stil neoromânesc, sub atenta supraveghere a arhitectului Grigore Cerchez (un împătimit al formelor tip Ev Mediu), castelul a fost inaugurat în anul 1911 și prezenta câteva caracteristici de mare însemnătate: pardoseală de factură italiană, vitralii venețiene, feronerie pariziană, mozaic roman, piele de Cordoba, scară cu marmură de Carrara și balustrade Art Nouveau, șemineuri din piatră de Albești, uși din stejar sculptat etc.

vitralii castel cantacuzino

balustrade castel cantacuzino

semineu castel cantacuzino

usi stejar cantacuzino castel

maner fereastra castel cantacuzino

candelabru castel cantacuzino

Mobilierul a reprezentat și el o bogăție a locului, dar au avut grijă alții să îl facă dispărut, castelul ne mai beneficiind de mobila lui autentică (mai golaș, dar cu o mai mare libertate de mișcare). O parte din pictură a fost vopsită în perioada comunistă, atunci când aici a funcționat un spital/sanatoriu.

Însă ceea ce s-a păstrat și vedem în salonul de primire (oaspeți) este de-a dreptul unic și încântător pentru patrimoniul României – o colecție heraldică de picturi și blazoane ale personalităților cu ramuri și rădăcini în dinastia Cantacuzinilor: Basarab, Brâncoveanu, Ghica sunt doar câteva exemple. Am surprins câteva cadre, dar vă recomand fără ezitare o vizită personală. Este un must see!

sala de primire oaspeti castel cantacuzino

IMG_4296 (2)

IMG_4298 (2)

IMG_4299 (2)

IMG_4300 (2)

Despre domeniul Cantacuzino de la Bușteni ar mai fi multe de zis. Sunt mai mulți investitori (sub numele de Zamora Estate) care, se pare, au planuri pentru o amenajare turistică complexă, benefiicind și de o suprafață extrem de tentantă (cam 1.000 ha), dincolo de ceea ce vedem noi cu ochii. Am speranța ca lucrurile să fie făcute cu cap și în spiritul locului (natură, arhitectură castel, caracteristicile stațiunii etc.)

În prezent, în afara faptului că funcționează ca muzeu, aici se organizează tot felul de evenimente (nunți, petreceri, concerte, expoziții tematice etc.). Totodată găsim amenajat un parc de aventură și off-road, un loc de călărie, un restaurant premiat internațional (Canta Cuisine). Mai multe informații găsiți direct pe site.

expozitii castel cantacuzino

logie castel cantacuzino

castel cantacuzino fatada din spate

placa comemorativa castel cantacuzino

Castelul Cantacuzino este un popas fain de-a lungul Văii Prahovei, fiind considerat cam al treilea castel ca importanță zonală, după Peleș și Bran. Așa că nu mai stați pe gânduri, programați un weekend la Bușteni, în care să nu ratați nici cascada Urlătoarea (despre care am scris aici).

vedere asupra statiunii busteni

Ți-a plăcut articolul?

Nu ezita să dai un like pe Facebook și un follow la blog.

Îți mulțumesc pentru susținere. 🙂

De ce îți recomand să vizitezi Băile Herculane?

Înainte de a îți înșira motivele pentru care merită să vizitezi “tărâmul lui Hercule”, o să îți prezint o scurtă radiografie a locului, în două perioade diferite:

 

Cum a fost în 2009:

Cu ochii la mândrețea Dunării, pătrundeam, după un sfert de ceas, într-o stațiune nouă pentru mine, dar cea mai veche pentru România. Fotografiile și informațiile avute de prin diverse surse erau insuficiente. Rămân la părerea că trebuie să vezi și apoi să crezi. Știam că locul are o istorie extraordinară și un renume internațional. Însă recunosc că am fost cuprins de o tristețe imensă. Era evident că lucrurile sunt nefirești pe aici și, la un moment dat, chiar mă întrebam dacă nu cumva a avut loc vreo catastrofă (într-un fel… a avut!). Am vizitat o bună parte a stațiunii Băile Herculane, iar la final, deși dezamăgit, nu m-am hazardat să trag o concluzie pripită. Întâlnirea cu Hercule și poveștile sale a fost chiar interesantă. Eroii și legendele nu mor niciodată! Eu așa speram (și sper!).

 

Cum a fost în 2015:

Cu ochii la mândrețea Dunării, pătrundeam, după un sfert de ceas, într-o stațiune cunoscută mie și, mai ales, celor care i-au simțit trecutul glorios. După 6 ani, recunosc că aș fi vrut ca lucrurile să avanseze ceva mai mult. Rămân la un optimism absolut necesar. Cert este că valoarea patrimoniului, care încă tronează aici, este inestimabilă și unică în lume. Îmi este teamă pentru că riscăm să pierdem monumente pe care nu o să putem să le mai restaurăm. Partea bună este că stațiunea nu a rămas într-o stagnare totală. Pe alocuri se investesc bani, timp și, cel mai important, pasiune. Cine știe, poate se vor auzi din nou trăsuri cu personalități sau oameni simpli care se vor trata și relaxa în apele lui Hercule (întoarcerea la apă!). Istoria se poate repeta, dacă va exista o implicare pe măsură. Eu așa sper!

peisaj baile herculane

Cadrul natural din Băile Herculane. Să vezi și să crezi.

 

10 motive pentru care stațiunea Băile Herculane merită să fie vizitată:

  1. Cu o istorie de aproape două milenii, este cea mai longevivă stațiune a României (atestare oficială din anul 153 d.Hr.) și, totodată, consider că are o frumusețe unică în Europa! (împăratul Franz Joseph al Austriei afirma asta în anul 1852);
  2. Muntele Domogled, cu prima arie protejată din România, este locul unde crește celebrul Pin Negru de Banat (specie unică și mândria faunistică a zonei). Tot aici se poate întâlni și celebra viperă cu corn, inofensivă dacă nu este deranjată;
  3. Cea mai mare concentrație de sulf din Europa! (poate nu miroase el plăcut, dar te obișnuiești);
  4. Una dintre cele mai puternice aeroionizări (aerul respirat, deși stațiunea se află la 168 m. altitudine, se simte ca la 2.000 m.);
  5. Puteți vedea primele izvoare termale (în incinta hotelului Roman) descoperite de împăratul Traian, în anul 102! “Drumul Roman” este restaurat și plăcut pentru o plimbare în orice moment al zilei;
  6. Dacă este nu cea mai frumoasă din România, sigur este în top: Gara austriacă, de secol 19, executată în stil baroc, cu fresce arabe. Un important simbol al stațiunii, fiind la acea vreme o poartă de acces populară în stațiune;
  7. Puteți beneficia de cazare și tratament, într-un cadru modern și la standarde europene, la hotelurile Afrodita și Diana (nu vă lăsați intimidați de exteriorul lor!);
  8. Aveți șansa să vedeți vestigii și situri arheologice din perioada romană sau imperialismului austriac, ceea ce mi se pare o experiență de neuitat (practic faci o călătorie în trecut);
  9. Sub tutela lui Hercule, patron al izvoarelor termale și al sănătății prin apă, vă puteți trata (medical, SPA&Wellness) de multe dintre afecțiunile umane întâlnite (boli locomotorii, reumatismale, cardiovasculare, dermatologice, oculare etc.). Se poate afirma că este una dintre cele mai complexe stațiuni în acest sens. Există și izvoare curative prin stațiune (“curgere liberă”), pentru diverse afecțiuni, care pot fi utilizate cu indicațiile medicului. Eu personal recomand tratamente (indiferent de vârstă) în cadrul unităților amenajate și omologate, sub supraveghere medicală specializată (cum găsiți la hotel Afrodita);
  10. Ești român! Merită să îți cunoști țara și să o ajuți cum poți mai bine. Privește și partea bună a lucrurilor. 🙂

 

baile herculane

În drum spre centrul istoric al stațiunii.

 

statiunea baile herculane

Băile Imperiale Austriece (cunoscute și sub denumirea de Băile Neptun). O splendoare!

raul cerna baile herculane

De-a lungul și de-a latul râului Cerna.

bai sulfuroase herculane

Băile sulfuroase cu miros de… sulf.

izvorul diana herculane

Un izvor miraculos (Diana nr.3). Mai sunt și altele.

herculane arhitectura

Hercule, trecut și viitor.

pasaj casino baile herculane

Pasajul și Cazinoul stațiunii. Parcă și astăzi simți forfota de altădată.

statuia lui hercule

Hercule. Construit de austrieci după modelul basoreliefului roman găsit în hotelul Roman.

centrul istoric al statiunii baile herculane

Centrul istoric al Băilor Herculane. La unele clădiri se lucrează (încet), la altele se stagnează (sper că nu de tot).

 

Iată și câteva activități pe care le poți bifa în această zonă:

Experiențe de neuitat: Croazieră pe Dunăre (Orșova – Cazanele Mari: Tabula Traiana, Chipul lui Decebal, Mănăstirea Mraconia, Peștera Ponicova).

Natură: Descoperă Valea Cernei (cu Podul lui Dumnezeu), Cheile Nerei și Minișului (cu Cascada Bigăr).

Tehnică și inginerie: Muzeul Porțile de Fier și vizitarea (parțială) a hidrocentralei Porțile de Fier I – cea mai mare și eficientă hidrocentrală a țării.

City-break 🙂: Drobeta Turnu Severin – perfect pentru o plimbare și pentru a vizita interesantul muzeu dedicat Regiunii Porțile de Fier (merită!).

Evenimente locale: “Festivalul Internațional de Folclor Hercules” (iulie), “Zilele Orașului Herculane” (septembrie), “Festivalul Pinului Negru de Banat” (sfârșit de mai/început de iunie). Dacă dorești să asiști la evenimentele locale îți recomand să verifici înainte, fiind posibil să apară modificări. 

Drumeții: Grota Haiducilor, Grota cu Aburi, Foișorul Elisabeta, Izvorul lui Munk etc.

 

Pentru cele 10 motive prezentate și pentru activitățile din regiune

îți recomand să vizitezi Băile Herculane.

Nu uita, stațiunea poate renaște acționând  împreună!

 

Mulțumesc InfoTravelRomânia și Asociației Pro Turism Herculane

 pentru invitația la infotripul și conferința Întoarcerea la apă! Echilibru și Sănătate”.

Pe urmele lui Ștefan cel Mare: Mănăstirea Putna

Vizitând arhipelagul mănăstiresc al țării (în general) și al Bucovinei (în particular), nu mă așteptam ca ceva să mă copleșească atât de năprasnic. Nu sunt deloc un personaj foarte sensibil, dar, se pare că, una dintre slăbiciunile mele emoționale se află fix la Putna.

Să vă povestesc câte ceva din pelerinajul meu de la mănăstirea care poartă numele râului Putna, a cărui vale istorică oglindește trecutul ținutului moldovenesc – patria lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Am spus pelerinaj nu pentru că aș fi vreun pelerin desăvârșit (nici măcar pe aproape), ci pentru că la mănăstirea Putna m-am regăsit ca om (tocmai când aveam nevoie). Este prima mănăstire (și am vizitat destule, prin multe părți ale României) în care sufletul, preț de jumătate de ceas, a fost mângâiat de Rai și s-a întors înapoi în trup. Fenomen, nu altceva.

__

Am ajuns la Putna, așezată mlădios pe culmile Bucovinei, în Obcine, la cca. 70 km de Suceava, într-o după-amiază perfectă de primăvară. De fapt, nu numai vremea era perfectă, ci tot locul, după cum aveam să aflu. Intrarea în curtea mănăstirii se face printr-un spațiu de aproximativ 1,60 m înălțime, ceea ce m-a forțat să mă aplec cam 20 de cm, asta dacă nu cumva voiam să fac vreun deranj… în frunte!

Pașii m-au purtat benevol spre altă lume. M-am oprit instant, uitându-mă de jos în sus și de sus în jos la imaginea expusă în fața ochilor: pâmântul sfânt al Putnei (pe care călcam pentru prima oară), mănăstirea și infinitul Cerului. Nu am mai trăit niciodată o asemenea senzație puternică într-un complex monahal. Am cotit spre dreapta, câțiva pași, cât să îl zăresc pe poetul național al României, „șoptindu-mi” versuri din eternele sale poezii de dragoste. Un prim moment emoționant. Putna și Eminescu.

Mănăstirea Putna (mănăstire de călugări, cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”) a fost construită prin secolul al XV-lea, cam în trei ani de zile (1466-1469). În urma unei izbânzi a lui Ștefan la Chilia, acesta a dat poruncă mitropolitului Sucevei (la îndemnul lui Daniil Sihastru, se pare) “să mulțumească lui Dumnezeu pentru ce i-a fost dăruit lui…”. Și așa s-a înălțat prima ctitorie a voievodului, „cu aur poleită, zugrăveală și pe dinăuntru și pe dinafară, și acoperită cu plumbu” (Ion Neculce).

Drept să vă zic, în opinia mea, nu este cea mai frumoasă mănăstire a Bucovinei (suferind de-a lungul timpului restaurări, atât la arhitectura exterioară, cât și la pictura interioară, care au diminuat din farmecul inițial), însă la Putna am găsit cea mai mare încărcătură spirituală.

Ca elemente arhitecturale, predomină clasicul stil moldovenesc cu influențe gotice, bizantine și renascentiste, iar o particularitate este reprezentată de pridvorul închis (pentru prima dată în Moldova!), dar și de gropnița – atracția principală – cu frunza de stejar (Stejarul din Borzești) în care se odihnește însuși ctitorul mănăstirii, loc unde am trăit al doilea moment emoționant. Putna și Ștefan cel Mare.

mormantul lui stefan cel mare putna

Aici se odihnește Ștefan cel Mare (sursă foto: doxologia.ro)

Curtea interioară, care te primește cu liniște și meditație, este ocrotită de puternicele ziduri de fortificație, de Turnul Tezaurului (cel mai vechi turn, din anul 1481, înalt de 18 metri), elegantul Turn Clopotniță, de moștenirea din Muzeul Mănăstirii (dovezi ale faptului că aici a existat cel mai important centru de cultură și creație din Moldova, dar și din această zonă a Europei) și de Turnul cu metereze, cunoscut sub numele de Turnul lui Eminescu – care a înnoptat aici cu prilejul Marii Serbări de la Putna (la împlinirea a 400 de ani de la sfințire, 14-16 august, 1871), rostind, poate, cele mai frumoase cuvinte la adresa locului: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale”.

Într-un final, am revenit la normalitate, luând cu mine trăiri sufletești care cu greu pot fi egalate, dar nu înainte de a privi spre locul de unde legenda înfăptuirii Putnei dăinuiește până în prezent.

La plecare am trăit al treilea moment emoționat. Firesc și de așteptat. Eu și Putna.    

Dealul Crucii

Dealul Crucii, locul de unde Ștefan cel Mare a tras cu arcul, alegând astfel locul unde va fi zidită mănăstirea.

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

Anul ăsta pune și Râșnov pe listă!

Veștile bune vin de la Râșnov! 🙂

Cunoscut în special pentru frumoasa sa cetate medievală, se pare că micuțul oraș se încăpățânează să devină un important punct turistic, ceea ce nu-i rău deloc având în vedere amplasarea sa în apropiere de Brașov (cca. 20 km) și București (cca. 160 km).

cetatea medievala rasnov

Sursa

Astfel două proiecte interesante și mult așteptate se apropie de finalul lucrărilor:

  1. LIFTUL CU CREMALIERĂ (pe plan înclinat), care va porni de la baza orașului și va ajunge pe dealul cetății, pe o platformă de belvedere.
  2. DINOPARC – parcul tematic cu dinozauri, primul de acest tip din sud-estul Europei. Exponantele la mărime naturală și restul amenajărilor (cinema, restaurant, magazin de suvenire, zonă pentru copii etc.) sigur vor stârni curiozitatea tuturor vizitatorilor. 

 

Lift-cremaliera-cum-va-arata

Mai multe informații aici

dinoparc rasnov

Mai multe imagini aici

 

În speranța că v-au convins aceste două noi posibilități de agrement, nu ne mai rămâne decât să ne vedem la Râșnov!

Felicitări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestor proiecte. Cu siguranță vor aduce beneficii în dezvoltarea turistică a orașului. 

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

Tu cunoști România ta turistică?

Lansez o provocare. Nu este concurs și nici nu se oferă vreun premiu. Și totuși există un câștig al sufletului și al minții, o îmbogățire culturală, istorică și spirituală, dar și diploma de român care își cunoaște țara.

Îți spun sincer, cititorule, că România (ca orice altă destinație turistică) nu poate fi știută, în adevăratul sens al cuvântului, de pe internet, TV, presă, cărți și alte ghiduri sau chiar de la cunoștințe care ți-au povestit câte ceva. Sigur, îți poți face impresii și construi o imagine sumară, dar eu aici încerc să vorbesc despre experiențe trăite de tine personal.

Din punctul meu de vedere, ca român, să îți cunoști țara este esențial, ca să nu spun obligatoriu. Observi și tu foarte mulți turiști care apreciază unicitatea patriei noastre. Îmbucurător aspectul. Însă atunci când străinul cunoaște și apreciează mai bine și mai mult destinațiile noastre turistice decât noi înșine, situația devine cam dureroasă.

Tu cunoști România ta turistică?

Să experimentezi cu adevărat România ta! nu se face cât ai zice primăvară, dar nici imposibil nu este. Pașii pe care îi faci pot contura și încununa experiențele de care, serios, ai nevoie, fiindcă în primul rând te vei cunoaște pe tine. În cazul meu, am început cu mici excursii cu școala sau cu familia (amintiri mai vagi, dar care constituie un fond important). Apoi au urmat experiențe prin facultate, dar și individuale (care au format o bază). Au fost primii pași prin care am văzut, am auzit și, cel mai important, am trăit România turistică. La momentul respectiv știam că este prea puțin, dar totuși descoperisem o bucățică din identitatea mea.

Se spune că atunci când oportunitățile interesante se ivesc este bine să profiți. Asta am făcut și am participat la un tur al României, prin intermediul unui curs de turism care poate fi urmat de oricine dorește.

tu cunosti romania ta turistica

Un tur al unei țări? De neprețuit pentru un călător. Dacă adăugam și faptul că era țara mea, atunci tot ce îmi puteam dori era gata să se întâmple. Experiențele din acest tur (care m-au format ca un călător pasionat) sunt greu de descris, dar pot adăuga că sunt o comoară sufletească. Am rămas fascinat de locuri, de oameni, am zâmbit, am plâns, m-am îndrăgostit și am pornit acest jurnal online de turism, sentimente și călătorii. Ce să îmi doresc mai mult? Puteam să mor liniștit.  

Nu știu cât de mult îți cunoști tu țara, dar m-ar bucura în primul rând să vrei să o faci și să insufli acestă dorință și celor din jurul tău. Este cel mai important aspect, pentru că oportunitățile există, iar resursele financiare/temporale alocate te asigur că nu le vei regreta, deoarece locurile prin care o să te (re)găsești sunt adevărate liane sufletești între tine și țara ta.  

Propunere*: Turul României (click)

*Nu sunt organizator și nici nu am un vreun scop comercial. Este un tur pe care eu l-am parcurs în anul 2013, cu un profesor-ghid excepțional, iar experiențele au fost de… neuitat.

Fii călător în țara ta. România e frumoasă, în caz că ai uitat. 🙂

Orașul turistic cu cel mai curat aer din Europa este…

În urmă cu ceva timp a fost dat publicității un studiucu ajutorul bazei de date AirBase a Agenției Europene de Mediu, în care s-a realizat un fel de clasament al celor mai mari orașe europene în privința calității aerului. Acum nu știu cât de important este acest criteriu de selecție pentru un călător, dar este bine de știut că în topul clasamentului se află un oraș din România! 😀

Așadar, dacă nu știați, cel mai curat aer din Europa îl respirăm în Cluj-Napoca! 

Prima și ultima dată am vizitat Clujul în anul 2013 (primăvara). Am întâlnit un oraș civilizat, cu străzi (principale) curate și îngrijite și cu un centru vechi plăcut și animat. 

Ce să vizitezi în Cluj-Napoca?

Dacă ești presat de timp:

– Inima Clujului, adică Centrul Vechi (ferit de distrugerile comuniste), o parcurgi cam într-o oră. Este locul perfect pentru puținul timp pe care îl ai la dispoziție. În plus, pe aici poți savura un covrig, o prăjitură, un suc etc. 

– Eu nu am ratat Piața Unirii (foto), așa că nici voi să nu o faceți, în jurul căreia se află clădiri expresive ale influenței austro-ungare. Tot aici găsim impresionanta catedrală în stil gotic Sf. Mihail, dar și mult fotografiata statuie a lui Matei Corvin. 

 

Dacă ai ceva mai mult timp la dispoziție poți bifa și:

– Muzeul Național de Artă al Transilvaniei (cele mai însemnate colecții din regiune);

– Parcul  Național Etnografic „Romulus Vuia” (cel mai vechi muzeu al satului în aer liber din țară! Datează din 1929);

– Merită atenție (măcar exterioară) Universitatea Babeș-Bolyai (cea mai mare universitate din România); 

– Dacă soarele este blând nu rata Grădina Botanică  „Alexandru Borza” (compartimentată în două zone inedite: grădina japoneză și grădina romană);

– În Turnul (Bastionul) Croitorilor (transformat în centru cultural) se organizează expoziții interesante;

– O panoramă drăguță asupra orașului o întâlniți făcând un pic de mișcare pe dealul Cetățuia.

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

Chei frumoase, românești!

Cerul ni se înfățișează, pe alocuri, ca o mică fereastră, pe unde razele calde ale soarelui se coboară mlădios pe pământul rece, iar muntele – ca un vlăjgan – ne îmbrățișează aproape sufocant cu versanții săi calcaroși. Cam așa aș caracteriza frumusețea necontenită a Cheilor Bicazului – un loc atât de pătrunzător, încât până și cel mai insensibil individ se lasă înduplecat. Măcar pentru o clipă.

cheile bicazului visit bicaz

Imagine preluată de pe pagina de facebook VisitBicaz.

Peisajul format de dibăcia râului Bicaz, afluent al Bistriței, prin mantia calcaroasă a Munților Hășmaș (sau Hăghimaș) face parte din Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș, unde natura trebuie respectată, nu dominată. Frumusețea acestor chei (poate cele mai spectaculoase, luând în calcul și popularitatea lor), un culoar între Transilvania și Moldova, se întinde pe aproximativ 8 km, între stațiunea Lacul Roșu și comuna Bicazu Ardelean (dinspre Gheorgheni spre Bicaz). Rutier vorbind, zona se accesează prin DN12C un drum de tranzit, destul de intens circulat – ceea ce pe mine personal mă îngrijorează. Aș fi preferat (deh, îmi imaginez doar) ca aceste chei ale Bicazului să fi fost un veritabil pasaj pietonal. Un loc al oamenilor și al naturii.

raul bicaz dordetur

Râul Bicaz, mic și dârz.

Luate la pas (mi se pare o ofensă să nu cobori din mașină pentru câteva minute…), sunt un adevărat paradis. Poate unii mă vor contrazice și au alte preferințe în materie de chei (fiindcă avem destule), dar sunt sigur că alpiniștii îmi vor da dreptate.

printre cheile bicazului

La plimbare prin micuțul canion.

o mica cascada bicaz dordetur

Un „pui” de cascadă!

Micuțul canion reprezintă o adevărată oază de relaxare. Pe lângă plimbarea de-a lungul său, atracția cea mai căutată este stațiunea Lacul Roșu, despre care am vorbit aici. Pentru cei cu poftă de munte sunt, fără îndoială, câteva trasee de-ți taie respirația și care ascund bogății ale reliefului carstic (peșteri, avene etc.)

de-a lungul cheilor bicazului

Drumul de tranzit ne cam deranjează…

Gatul Iadului

La Gâtul Iadului – cel mai îngust punct, unde șoseaua este în „ac de păr”.

Piatra Altarului

Piatra Altarului, 1154 m, paradisul alpiniștilor. Aici se spune că dacii liberi își țineau ceremoniile de cult.

Revenind în timp, epoca comunistă promova Cheile Bicazului drept un loc unde se odihnesc cei care muncesc, sub o propagandă bine nuanțată (video). Locul „trăia” sub lumina palidă, dar benefică a „reflectoarelor”.

shopping cheile bicazului

Shopping Bicaz.

Nu închei fără să spun câteva cuvinte despre orășelul Bicaz (județul Neamț), care se află la vreo 20 de km. Ca o glumă, preluată și pe care o transmit mai departe, denumirea reprezintă adaptarea în românește a cuvântului englezesc because. 😀 Așadar, micuța localitate de la poalele Ceahlăului se identifică cu barajul de acumulare Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz – cel mai mare lac antropic de pe râurile interioare ale țării), unde statornicește de peste 50 de ani hidrocentrala Bicaz-Stejaru.

panorama cheile bicazului dordetur

Panoramă asupra Cheilor Bicazului.

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

FIȚI TURIȘTI CU BUNĂ ATITUDINE!

O escapadă la cascadă

Dacă vă treziți într-o dimineață și aveți chef ca cineva să vă urle frumos în urechiușe, dar să vă bucure și vizual, am eu o idee. Nu este chiar așa departe de București și vă garantez că se poate transforma într-o frumoasă excursie de 1 zi.

Așadar, obiectivul principal al zilei este… Cascada Urlătoarea, din Bușteni. Nu vă speriați, este cel mai ușor / accesibil traseu al Munților Bucegi, fapt pentru care vin foarte mulți turiști pe aici. Am plecat dis-de-dimineața din București, cu trenul – studențește și fără bătăi de cap. În Bușteni vremea cam morocănoasă, plouase bine cu o zi înainte, dar dorința rămânea aceeași.

CFR Calatori Busteni

CFR Călători. Călătoria cu trenul… de neprețuit.

Micuța stațiune balneoclimaterică Bușteni (județul Prahova), aflată la cca. 130 km de București, este denumită pe bună dreptate Poarta Bucegilor. De aici poți începe drumeții montane către Piatra Arsă, Jepii Mici și Mari, Caraiman, Coștila…

Dezvoltarea orașului Bușteni (nu greșesc dacă spun chiar apariția sa) s-a realizat prin Fabrica de hârtie a fraților Schiel, începând cu anul 1882. A fost printre primele fabrici de hârtie în adevăratul sens al cuvântului, alături de cea din Bacău (Letea).

Cum ieșiți din gară se află un monument foarte expresiv – Ultima grenadă (1928). Este un loc în cinstea eroului Constantin Mușat (sergent post-mortem) din Primul Război Mondial, care, cu un braț amputat, aruncă o ultimă grenadă spre inamici, fiind răpus de un glonț.

Ultima grenada Busteni

Monumentul „Ultima grenadă”. La inaugurare a participat M.S. Regina Maria – „Mama răniților ”.

Pasarela Busteni

Traversăm pasarela. Pe lângă faptul că fluidizează traficul de pe DN 1, ne oferă și posibilitatea de a face câteva fotografii.

 

Am pornit în jos pe bulevardul Libertății – șoseaua națională (DN 1). Suficient cât să ne dezmorțim corpul și mintea. La un moment dat, cotim dreapta – strada Telecabinei (punct de reper Penny Market). Începem să urcăm nițel, doar ne așteaptă muntele!

Duster polonez Busteni

Un Duster „polonez”, în ton cu peisajul.

Hotel Silva Busteni

Trecem pe lângă hotelul Silva (3*), după ce suntem asaltați de ofertele pe munte cu jeep-ul.

Telecabina Busteni

Telecabina care duce spre platoul Bucegilor.

Trecem de punctul telecabinei care duce spre platoul Bucegilor (la Babe și la Sfinx), depășim și frumoasa poieniță unde sfârăie, de regulă, grătarele și ajungem la limita Parcului Natural Bucegi, după ce cotim ușor stânga.

Parcul Natural Bucegi

Parcul Natural Bucegi. Citim. Plecăm. Respectăm.

Cascada Urlătoarea este marcată cu bulinuță roșie. Se formase un pic de noroi, dar ghetele de munte abia așteptau. Chiar la începutul traseului avem un urcuș mai serios, dar ne ajută și natura (căruia îi mulțumim… pentru tot!). Apoi, traseul capătă un aspect liniștit și fără probleme deosebite.

Cascada Urlatoarea traseu

Artă. Ne strecurăm și ne continuăm drumul.

Busteni belvedere

Un frumos punct de belvedere asupra stațiunii Bușteni.

Cascada Urlatoarea marcaj bulina rosie

Bulina roșie ne ghidează spre Cascada Urlătoarea.

Cascada Urlatoarea indicator

Nu sunt probleme de orientare. Traseul este marcat și bine semnalizat.

Cascada Urlatoarea traseu montan

Nimic nu ne stă în cale. 🙂

Cascada Urlatoarea  panouri informative

Diverse atenționări. Ursul n-a venit, de căzut n-am căzut, iar curățenia am păstrat-o. 😀

Într-un sfârșit, ajungem și la Cascada Urlătoarea (cca. 1100 m altitudine), la poalele Jepilor, care își face simțită prezența prin susurul specific. Am găsit liniște și puțini turiști. În același timp veneau cu noi și comercianții cu produse de tot felul, care și-au făcut un mic business la cascadă. Ne focusăm pe natură.

Traseul durează 30 de minute, conform panoului informativ. În orice caz, cu admirarea naturii, fotografii și mers lejer nu faceți mai mult de 1 oră.

Cascada Urlatoarea

Cascada Urlătoarea – monument natural hidrologic.

Parcul Natural Bucegi informatii

Avem și informații utile și interesante. De citit.

Locul e chiar drăguț și perfect pentru un popas de ~30 de minuțele. Apa cascadei se revarsă de la aproximativ 15 m înălțime și, având în vedere că plouase pe munte, priveliștea era plăcută.

La Urlatoarea

Cascada Urlatoarea 15 m

Urlatoarea

Urlatoarea cadere de apa

Ne odihnim nițel și ne întoarcem cu gândul la o gustare consistentă. Nu înainte de a mai face o mică oprire la fosta fabrică de hârtie – simbolul Bușteniului

Ne continuăm drumul pe bulevardul principal și facem popas la restaurantul (foarte) rustic al hotelului Caraiman (2*). Ne-am așezat la terasa de vară (cu toate că era cam frig și ploua, dar face parte din recuzita muntelui). Servirea și mâncarea au fost destul de ok. Chelnerul foarte expresiv, cam cum ar trebui.

Fabrica de hartie Busteni

De această industrie m-am putut bucura și eu. Îmi aduc aminte (cred că acum mai bine de 10 ani) de faptul că îmi cumpăram caiete pentru școală direct de la fabrică. Ursul care rula sulul de hârtie (emblema fabricii) a încetat să mai facă asta din 2005. Din păcate, simbolul orașului Bușteni devine o amintire. Inscripția de pe fațada clădirii este încă vizibilă – asta și datorită faptului că este protejată ca monument istoric. Prea puțină recunoștință, zic.

Fabrica de hartie Busteni caiet

Încă mai am un caiet studențesc făcut la Bușteni.

Hotel-Restaurant Caraiman

Hotel – restaurant Caraiman, 2*

Restaurant rustic Caraiman

Restaurant rustic  Caraiman

Specialitatea bucatarului restaurant Caraiman

Specialitatea bucătarului!

Nu trebuie să ratați cu privirea nici Biserica Domnească, vis-a-vis de gară. Este ctitorită de Regele Carol I și Regina Elisabeta (1889). Lăcașul de cult, cunoscut și ca Biserica Nașterea Maicii Domnului, este construit din piatră de Caraiman. De aici poate și rezistența sa. Arhitectul Socolescu, meșteri italieni, pictorul Tăttărescu și alții au contribuit la frumusețea locului.

Biserica Domneasca Busteni

Biserica Domnească

Harta traseelor din Bucegi

Aruncăm o privire și pe harta montană a Bucegilor.

Crucea de pe Caraiman

O fotografie de final, cu monumentul Crucea Eroilor de pe masivul Caraiman.

Gara Busteni

Părăsim stațiunea Bușteni, dar ne vom întoarce cu siguranță! 🙂

 

 

Recomandări:

  • Îmbrăcăminte și încălțăminte lejeră, dar adecvată muntelui
  • Sticlă cu apă, eventual ceva dulce (dacă vă consumați repede energia)
  • Un rucsac, pentru libertatea mâinilor
  • Voie bună! 

Costuri:

  • Transport cu trenul: Regio, bilet întreg = 38 Lei (dus-întors)
  • Masă la restaurant Caraiman: specialitatea bucătarului cu garnitură și salată, clătite, o bere = cca. 45 Lei
  • Obiective vizitate: 0 Lei

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog!

Mulțumesc pentru susținere!

FIȚI TURIȘTI CU BUNĂ ATITUDINE!

Povești de la Dunăre: ascensiune pe Ciucaru Mare

Vă spuneam eu cândva, mai exact aici, că voi continua poveștile dunărene, odată și odată. Ei bine, așteptarea a luat sfârșit!

Continuăm expediția pe Dunărea Albastră din Golful Mraconia, urmând cursul rutier DN 57 până în micuța localitate rurală Dubova. Dunărea se cere privită permanent, și cu greu poți să nu i te supui. În apele ei se oglindește peisajul montan, care o poartă asemenea unei zeițe în drumul ei necontenit. 

dordetur dunarea albastra

Dunărea, cu șarmul ei incontestabil

dordetur peisaj sarbesc dunarea

Vedere spre partea sârbească

Odată ajunși în Dubova, suntem nevoiți să localizăm poarta de acces spre unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din România. „Crede și nu cerceta” se transformă în „crede și cercetează”. Această căutare nu ar trebui să dureze prea mult, mai ales că există și indicatoare. Cert este că ascensiunea pe Ciucaru Mare (316 m) – un fel de munte mai „tocit” (unii îi zic chiar deal) – începe direct din DN 57, spre ieșirea din Dubova, în imediata apropiere a unui bar comunal și a unui „teren de fotbal”, unde văcuțele sunt angajate pe post de „mașini” de tuns iarba.

loc ascensiune ciucaru mare dunare

În partea stângă, după bar, este poteca. Te anunță și indicatoarele de acest lucru

Traseul (semnalizat cu triunghi galben) prin pădurea Ciucaru Mare este plăcut și antrenant în același timp, iar la finalul lui se poate resimți un pic oboseala. E tocmai acea senzație care te îmbie la un somn odihnitor.

Durata este relativă, în funcție de ritmul fiecăruia. Aș spune că traseul dus-întors se poate realiza într-o oră, iar 30 de minute sunt suficiente pentru admirarea peisajului, odihnă și fotografii. În orice caz, traseul este accesibil, fiind păcat să îl omiteți.   

Drumeția, sub umbrela pădurii, este numai bună, cum se spune. În această perioadă domină verdeața arbuștilor în contrast cu coloristica florilor de munte. Poți să îți dorești ceva spectaculos? Cu siguranță, DA! Defileul Dunării, la Cazanele Mari. Pe platoul calcaros Ciucaru Mare ești unde trebuie.

dordetur platoul ciucaru mare dunarea

Platoul Ciucaru Mare, Parcul Natural Porțile de Fier. Câțiva pași și vedem…

dordetur dunarea  cazanele mari

…un peisaj de vis: Dunărea la Cazanele Mari

dordetur defileul dunarii

Defileul Dunării la Cazanele Mari (în amonte de Dubova) are 3,8 km lungime, 200-250 m lățime și cam 45 de m adâncime. Pe partea cealaltă a fluviului se află Parcul Național Djerdap, din Serbia. Muntele Veliki Strbac se înalță la 768 m altitudine.

Ascensiunea nu pune probleme. Suișurile îți mai colorează obrajii, iar vipera cu corn – pentru că suntem pe teritoriul ei – nu tinde să deranjeze. Poate sună cam scary pentru unii dintre noi, dar aceste vietăți reacționează când sunt provocate și, de regulă, nu apar pe potecile turistice. Eu personal nu am socializat cu acest gen de localnici.

Echipamentul trebuie să fie minim și lejer. Eu aș merge pe niște pantaloni lungi (un plus de protecție), o șapcă de soare (dacă vă știți cu probleme) și adidași/bocanci ușori – de trekking – care vă vor fi utili ca aderență în porțiunile mai greuțe, dar și pentru confort.

Foarte important, nu uitați de apă!… și poate o ciocolată, ca doză de energie.

Traseul, parte integrantă a Parculului Natural Porțile de Fier, este supus conduitei ecoturistice, iar regulile sunt făcute să fie citite și, mai important, respectate. Natura ne oferă multe și cere atât de puțin în schimb.

Mi-am promis că mă voi întoarce în defileul Dunării. Nu de alta, dar Dunărea se cere explorată și pe apă! Slavă Domnului, soluții sunt.

dordetur nava  dunare

Un fel de croazieră! 🙂

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog!

Mulțumesc pentru susținere!

FIȚI TURIȘTI CU BUNĂ ATITUDINE!

%d blogeri au apreciat asta: