Oaspete la „Nababul”

Să pășești pe proprietatea unui nabab (adică o persoană putred de bogată)… asta înseamnă să vezi în ce ape se scăldau boierii de prim rang ai țării de altădată. Și cum eram prin stațiunea pe care o cunosc cel mai bine de pe Valea Prahovei (Bușteni), am zis să traversez liniile de cale ferată și să mă îndrept spre cartierul Zamora, unde stă destul de mândru, la poalele muntelui cu același nume, un castel pe care cu greu îl poți rata.

Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), mai cunoscut în istorie sub denumirea de Nababul, a dobândit o avere incredibil de mare, fiind lejer unul dintre cei mai bogați oameni ai acelor vremuri (în topul revistei Forbes, dacă exista!). Adevărat sau nu, unii îl catalogau mai bogat până și decât Regele Carol I, iar faptul că ar fi vrut să își construiască acoperișul placat cu monede de aur, să eclipseze mai celebrul castel de la Peleș, poate nu era chiar așa departe de adevăr.

Descendent din neamul nobil al Cantacuzinilor (un arbore genealogic o să găsiți chiar la intrarea în castel) și un om politic foarte apreciat până și de adversari (cu importante funcții ocupate: Președinte al Partidului Conservator, Președintele Senatului, primar al Bucureștiului și, nu în ultimul rând, Prim-ministru al României), Nababul a avut și mania unor castele/palate pe care încă le putem admira și astăzi. Unul dintre ele se află pe Calea Victoriei și adăpostește spiritul marelui George Enescu, iar un altul, în cea mai proastă stare, se găsește la Florești (Prahova) sub numele de Micul Trianon (inspirație de la Versailles). Pe ultimul îl vom descoperi în următoarele rânduri și fotografii. 🙂

Castelul Cantacuzino din Bușteni (deschis pentru vizitare abia prin 2010) este amplasat în partea opusă a centrului stațiunii și se vede foarte bine din multe locuri, beneficiind și de reclame pe bulevardul principal. La prima vedere, cel puțin pentru mine, se înfățișează ca un conac, însă interiorul reprezintă esența locului. Nu vă lăsați înșelați!

Construit în stil neoromânesc, sub atenta supraveghere a arhitectului Grigore Cerchez (un împătimit al formelor tip Ev Mediu), castelul a fost inaugurat în anul 1911 și prezenta câteva caracteristici de mare însemnătate: pardoseală de factură italiană, vitralii venețiene, feronerie pariziană, mozaic roman, piele de Cordoba, scară cu marmură de Carrara și balustrade Art Nouveau, șemineuri din piatră de Albești, uși din stejar sculptat etc.

Mobilierul a reprezentat și el o bogăție a locului, dar au avut grijă alții să îl facă dispărut, castelul ne mai beneficiind de mobila lui autentică (mai golaș, dar cu o mai mare libertate de mișcare). O parte din pictură a fost vopsită în perioada comunistă, atunci când aici a funcționat un spital/sanatoriu.

Însă ceea ce s-a păstrat și vedem în salonul de primire (oaspeți) este de-a dreptul unic și încântător pentru patrimoniul României – o colecție heraldică de picturi și blazoane ale personalităților cu ramuri și rădăcini în dinastia Cantacuzinilor: Basarab, Brâncoveanu, Ghica sunt doar câteva exemple. Am surprins câteva cadre, dar vă recomand fără ezitare o vizită personală. Este un must see!

Despre domeniul Cantacuzino de la Bușteni ar mai fi multe de zis. Sunt mai mulți investitori (sub numele de Zamora Estate) care, se pare, au planuri pentru o amenajare turistică complexă, benefiicind și de o suprafață extrem de tentantă (cam 1.000 ha), dincolo de ceea ce vedem noi cu ochii. Am speranța ca lucrurile să fie făcute cu cap și în spiritul locului (natură, arhitectură castel, caracteristicile stațiunii etc.)

În prezent, în afara faptului că funcționează ca muzeu, aici se organizează tot felul de evenimente (nunți, petreceri, concerte, expoziții tematice etc.). Totodată găsim amenajat un parc de aventură și off-road, un loc de călărie, un restaurant premiat internațional (Canta Cuisine). Mai multe informații găsiți direct pe site.

Castelul Cantacuzino este un popas fain de-a lungul Văii Prahovei, fiind considerat cam al treilea castel ca importanță zonală, după Peleș și Bran. Așa că nu mai stați pe gânduri, programați un weekend la Bușteni, în care să nu ratați nici cascada Urlătoarea (despre care am scris aici).

Ți-a plăcut articolul?

Nu ezita să dai un like pe Facebook și un follow la blog.

Îți mulțumesc pentru susținere. 🙂