Pe urmele lui Ștefan cel Mare: Mănăstirea Putna

Vizitând arhipelagul mănăstiresc al țării (în general) și al Bucovinei (în particular), nu mă așteptam ca ceva să mă copleșească atât de năprasnic. Nu sunt deloc un personaj foarte sensibil, dar, se pare că, una dintre slăbiciunile mele emoționale se află fix la Putna.

Să vă povestesc câte ceva din pelerinajul meu de la mănăstirea care poartă numele râului Putna, a cărui vale istorică oglindește trecutul ținutului moldovenesc – patria lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Am spus pelerinaj nu pentru că aș fi vreun pelerin desăvârșit (nici măcar pe aproape), ci pentru că la mănăstirea Putna m-am regăsit ca om (tocmai când aveam nevoie). Este prima mănăstire (și am vizitat destule, prin multe părți ale României) în care sufletul, preț de jumătate de ceas, a fost mângâiat de Rai și s-a întors înapoi în trup. Fenomen, nu altceva.

__

Am ajuns la Putna, așezată mlădios pe culmile Bucovinei, în Obcine, la cca. 70 km de Suceava, într-o după-amiază perfectă de primăvară. De fapt, nu numai vremea era perfectă, ci tot locul, după cum aveam să aflu. Intrarea în curtea mănăstirii se face printr-un spațiu de aproximativ 1,60 m înălțime, ceea ce m-a forțat să mă aplec cam 20 de cm, asta dacă nu cumva voiam să fac vreun deranj… în frunte!

Pașii m-au purtat benevol spre altă lume. M-am oprit instant, uitându-mă de jos în sus și de sus în jos la imaginea expusă în fața ochilor: pâmântul sfânt al Putnei (pe care călcam pentru prima oară), mănăstirea și infinitul Cerului. Nu am mai trăit niciodată o asemenea senzație puternică într-un complex monahal. Am cotit spre dreapta, câțiva pași, cât să îl zăresc pe poetul național al României, „șoptindu-mi” versuri din eternele sale poezii de dragoste. Un prim moment emoționant. Putna și Eminescu.

Mănăstirea Putna (mănăstire de călugări, cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”) a fost construită prin secolul al XV-lea, cam în trei ani de zile (1466-1469). În urma unei izbânzi a lui Ștefan la Chilia, acesta a dat poruncă mitropolitului Sucevei (la îndemnul lui Daniil Sihastru, se pare) “să mulțumească lui Dumnezeu pentru ce i-a fost dăruit lui…”. Și așa s-a înălțat prima ctitorie a voievodului, „cu aur poleită, zugrăveală și pe dinăuntru și pe dinafară, și acoperită cu plumbu” (Ion Neculce).

Drept să vă zic, în opinia mea, nu este cea mai frumoasă mănăstire a Bucovinei (suferind de-a lungul timpului restaurări, atât la arhitectura exterioară, cât și la pictura interioară, care au diminuat din farmecul inițial), însă la Putna am găsit cea mai mare încărcătură spirituală.

Ca elemente arhitecturale, predomină clasicul stil moldovenesc cu influențe gotice, bizantine și renascentiste, iar o particularitate este reprezentată de pridvorul închis (pentru prima dată în Moldova!), dar și de gropnița – atracția principală – cu frunza de stejar (Stejarul din Borzești) în care se odihnește însuși ctitorul mănăstirii, loc unde am trăit al doilea moment emoționant. Putna și Ștefan cel Mare.

mormantul lui stefan cel mare putna

Aici se odihnește Ștefan cel Mare (sursă foto: doxologia.ro)

Curtea interioară, care te primește cu liniște și meditație, este ocrotită de puternicele ziduri de fortificație, de Turnul Tezaurului (cel mai vechi turn, din anul 1481, înalt de 18 metri), elegantul Turn Clopotniță, de moștenirea din Muzeul Mănăstirii (dovezi ale faptului că aici a existat cel mai important centru de cultură și creație din Moldova, dar și din această zonă a Europei) și de Turnul cu metereze, cunoscut sub numele de Turnul lui Eminescu – care a înnoptat aici cu prilejul Marii Serbări de la Putna (la împlinirea a 400 de ani de la sfințire, 14-16 august, 1871), rostind, poate, cele mai frumoase cuvinte la adresa locului: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale”.

Într-un final, am revenit la normalitate, luând cu mine trăiri sufletești care cu greu pot fi egalate, dar nu înainte de a privi spre locul de unde legenda înfăptuirii Putnei dăinuiește până în prezent.

La plecare am trăit al treilea moment emoționat. Firesc și de așteptat. Eu și Putna.    

Dealul Crucii

Dealul Crucii, locul de unde Ștefan cel Mare a tras cu arcul, alegând astfel locul unde va fi zidită mănăstirea.

 

Îți place DORDETUR?

Nu ezita să dai un LIKE pe www.facebook.com/dordetur și un FOLLOW la blog.

Mulțumesc pentru susținere. 🙂

Anunțuri

Posted on 22 Aprilie 2015, in Călător în țara mea and tagged , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Si eu am o mare slabiciune pt. Manastirea Putna, pt. frumusetea locului in care a fost ridicata si pt. minunatia de arhitectura exterioara si toate decoratiunile interioare: picturi, icoane, etc. Dar si pt. fauritorul locasului sfant, marele domnitor Stefan cel Sfant si Mare, datorita vitejiei sale neinfricate, fiind poate cel mai prolific domnitor sub care s-au ridicat cele mai multe manastiri; cate una dupa fiecare batalie castigata cu turcii…precum se zice. Din scoala am prins drag si, cred ca mi se trage si de la mandria de a locui de cand m-am nascut si pana m-am maritat si am plecat de acasa, de pe Sos. Stefan cel Mare din Bucuresti. 🙂

  1. Pingback: Dordetur, sub lupă (3) | dordetur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: