Pacientul Turism

Nu mai e vreme de pierdut.

Este timpul ca pacientul să fie (re)pus pe masa de operație. De data asta de-a binelea și nu cu reîntoarcere în van pe patul morții mocnite. Așteaptă de mult, dar doctorul specializat întârzie să apară. Fie este plecat prin clinicile de afară, fie criteriile ciudate care determină alegerea sa (și inevitabil a echipei sale) nu funcționează, din contră, demaschează o incompentență transparentă și intolerabilă.

Din fericire, bolnavul nu este muribund, dar poate fi. Totuși, ne bucurăm degeaba, boala înaintează. Adevărul fals? Unii cred că încă mai poate dacă respiră, devenind participanți voluntari sau involuntari la tabloul crimei. Adevărul real? Este istovit, iar medicamentele corporatiste nu îl pot (re)pune pe picioare, așa cum am vrea. Suntem prea creduli, nu așa se însănătoșește! Pacientul trebuie ajutat logic, de la bază la vârf. Este conectat la perfuzii care îl seacă, în loc să-i subvenționeze trupul firav și agitat. Momentul ca cineva să inverseze procesul ăsta blestemat trebuie intensificat în bătăile sacadate ale inimii pacientului. 

Abandonarea este un sentiment. Unul din multele. Dosarul cu bolile scrise și nescrise zace undeva, plin de praful amar al neputinței și al batjocurii. Alte sentimente. Multe dintre filele componente s-au declarat pierdute sau inaccesibile. Întâmplare mișelească, cu bani aruncați pe apele învolburate ale Dunării, care fierbe la Cazane din cauza prostiei românești. Aparent, nimeni nu e vinovat. Ar mai trebui să se afirme, sarcastic desigur, că așa a fost destinul pacientului. Săracul pacient bogat. Cele câteva file rămase exprimă suferința evidentă.

Bolile interne și externe îi creează pacientului halucinații groaznice într-o industrie a viselor frumoase. Ăsta e paradoxul și durerea în același timp. Când tratezi cu spatele un bolnav, nu ai decât să îi observi evoluția urâtă sau chiar moartea atunci când te vei uita înapoi la el.

Pacientul nostru are perioade când își ridică ușor fruntea, iar rănile îi sunt mângâiate nostalgic de razele calde ale soarelui. Este sezonul! Respiră un pic mai bine în acele momente, dar știe că se va sufoca din nou. Știm (aproape) cu toții! Pacientul trăiește (de mai bine 25 de ani) într-o operă dramatică compusă de regizori formidabili.

Nu mai e vreme de pierdut.

Turismul românesc solicită SOS!

sos

Anunțuri

Posted on 27 Ianuarie 2015, in Zoom and tagged , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Sincer ii compatimesc pe hotelierii de la Mare, e deja inceput de iulie si la Mare e inca rece si ploua. Sezonul inca nu a inceput si se va incheia la sfarsit de august, dureaza mai putin de doua luni. Cum pot hotelierii sa stranga provizioane pentru 10 luni de extrasezon? Toata economia merge din ce in ce mai prost iar lumea a strans cureaua si a taiat din vacante nu din mancare (bine…, poate putin si din mancare). Asadar ce ar fi de facut? Guvernului nu ii pasa asa ca „strandem din…. dinti” si asteptam vremuri mai bune!

    Cred ca „un surâs în plină vară” e mult prea optimist dar mi-as dori sa nu fi fost!

    • Nu pe toți, aș spune eu. Din păcate da, vremea este cam tomnatică :). Extrasezonul a fost și va fi o problemă pentru noi. Sunt de acord cu dvs., economia merge prost, am impresia că nimeni nu mai lucrează, nu mai există bază de dezvoltare. Românii s-au reorientat spre destinații raport bun calitate-preț, unde sunt tratați corespunzător. Până la urmă un ban muncit în timpul anului merită respectul hotelierului, restaurantului etc. Guvernului nu-i pasă de turism, banii se alocă în alte conturi, iar din moment ce sectorul ăsta nu va deveni axă prioritară în economie nici nu văd mari schimbări pe viitor. „Surâsul în plină vară” se transformă treptat într-o dramă cu sloganul „scapă cine poate!”.

  2. Din pacate ai mare dreptate. Stim cu totii cum sta treaba in toate ramurile din economie. Bine ca macar turismul este resuscitat in sezon…Vorba unui vechi film romanesc dar bun, pe vremea cand mai toate erau mai bune in tara asta:” Un suras in plina vara”, cam asta e cu turismul romanesc de astazi. Dar sa speram si in zile mai bune.

  3. Mulțumesc, Larisa.Toți trebuie să devenim o voce în acest sens.

  1. Pingback: Dordetur, sub lupă (3) | dordetur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: