Un călător englez într-o Românie interbelică

A venit… iarna! Autoritățile noastre au fost pregătite anul acesta, fără îndoială. Tot noi o să batem zăpada… în talpă, în ceea ce numesc „marea dezăpezeală”.

Încă un pic și ar fi venit primăvara. Cum rugăciunea nu a ținut, ne confruntăm cu problemele noastre clasice. Să ne mirăm?… NU, că rămânem așa!

Cititorule, dacă timpul îți permite și/sau te-ai anostit de prostiile prezentului, îți recomand o carte ușoară și plăcută pentru ochi și minte: „Călătorie în România”, de Sir Sascheverell Sitwell (1897-1988), apărută la editura Humanitas în anul 2011 (colecția Vintage), categoria „Memorii și Jurnale”.

Rândurile tipărite de acest aristocrat englez (cu ocupații fine: scriitor, poet, critic și istoric de artă, autor de memorii și jurnale etc.), ne plimbă prin diferite locuri ale României interbelice, „…fără îndoială, una dintre țările europene cele mai puțin cunoscute”. Tot ce știa acesta despre țara noastră se rezuma la petrol, țărani în costume tradiționale și două orașe, București și Sinaia. Cele 4 săptămâni petrecute aici și documentația de după călătorie au dat naștere acestui jurnal, privit prin ochii unui „călător asiduu și avizat”, dar neexperimentat cu România. Așadar, o mare atenție pe detalii și eventual o (re)informare…“after”, dacă simțiți nevoia sau curiozitatea.

Sir Sitwell a poposit în România în toamna anului 1937, la invitația boierilor Callimachi, fiind oaspete de seamă la conacul Mănești și la casa de pe bulevardul Kiseleff. De fapt, mai bine spus, a onorat oferta prințesei Anne-Marie Callimachi, o mare iubitoare de petreceri și dineuri diplomatice, căreia îi și dedică ulterior cartea. Doamna Callimachi avea ceva legături cu spațiul britanic, fiind atașat de presă. Mai mult, în 1939 se stabilește la Londra, unde lucrează pentru BBC.  Înțelegerea româno-engleză avea, se pare, un plan privat bine pus la punct, călătorul fiind primit până și de rege, la Pelișor, dar și de regina Maria, la castelul Bran. Este clar faptul că englezul nu venit „degeaba” sau doar pentru a scrie un jurnal de călătorie, fiind agreat și, se pare, plătit de autoritățile vremii pentru promovarea externă a României.

Călătorul nostru nobil a fost răsfățat pe parcusul sejurului prelungit, sigur, atât cât putea oferi România la acea vreme. Era o perioadă bună pentru statul român și aș spune că a venit la timp, căci ce a urmat… Ce m-a mirat este faptul că Sir Sitwell l-a lăudat pe regele Carol al II-lea (denumit și „Regele Playboy” – mai iubăreț de fel și mai preocupat de viața amoroasă decât de țară) ca fiind, „…după Kemal Ataturk, poate persoana cea mai remarcabilă din Europa de Est”. Probabil politețe exagerată sau necunoștință de cauză, având în vedere că au schimbat doar câteva cuvinte… Oricum, acel poate este interesant încadrat în afirmație.

Jurnalul de călătorie, structurat în 4 capitole, are suișuri și coborâșuri, iar, ca cititor român, este foarte posibil să nu îi dai dreptate englezului tot timpul. Este la fel de adevărat că ceea ce găsim în paginile publicației poartă și denumirea de subiectivism; până la urmă, sunt impresii și păreri personale.

O porțiune sănătoasă vorbește pronunțat despre peisajul etnic al României, țigani și scopiți în special. Am fost ușor dezamăgit, având în vedere că a luat fiecare ocupație a comunităților țigănești și a vorbit destul de apăsat despre secta rusă a scopiților (nici nu știam cine sunt aceștia, a trebuit să mă informez). De asemenea, este prezentă satira și chiar intoleranța (ca să nu spun pronunț altceva), afirmând că Hotinul din Cernăuți (cu populație predominant evreiască) este de o sărăcie lucie, iar „turiștii care supraviețuiesc unei nopți la Hotin s-ar simți confortabil în Noua Guinee”.

Sunt și pasaje frumoase adresate țării noastre. Nu pot să le înșir pe toate, vă las și pe voi să descoperiți, dar, printre altele, sunt aspecte referitoare la bucătăria tradițională, bisericile pictate (fascinat de Sucevița și Voroneț), Delta Dunării, Sighișoara (pe care o aseamănă cu Nurnberg), București (despre care spune lucruri interesante, inclusiv faptul că „vara e la fel de cald ca în India”), zona Rucărului (cu peisaje care pe alocuri amintesc de Bavaria), stațiunea regală Sinaia (o localitate de lux a acelor vremuri), castelul Peleș și nebunia sa cu El Greco sau Mănăstirea Hurezi (pe care o consideră cea mai frumoasă din România).

O poveste foarte interesantă și destul de emoționantă se referă la localitatea Vâlcov, din județul Ismail (astăzi oraș ucrainean), și nu foarte numeroasa comunitate de lipoveni care trăia aici. Momentul culminant este oferit de descrierea unui peisaj mănăstiresc și de viața greoaie a călugărilor. Destul de înduioșător!

„Dimineața devreme, lumina aurie s-a strecurat pieziș pe fereastra vagonului. Soarele abia răsărise…”. Așa începe călătoria lui Sir Sascheverell Sitwell în România. Despre locuri pe care le avem încă, despre locuri avute, dar aparținând altor state acum, despre locuri care nu mai există și alte informații interesante ale acelor vremuri interbelice… aflați răsfoind jurnalul lui Sitwell, fie cel în ediția românească, fie cel britanic, publicat la Londra de către Bloomsbury Reader.

Cartea vine însoțită și de câteva fotografii, pe care eu personal le-aș fi dorit mai diversificate și mai de calitate.

Nu uitați, o carte citită… este un „prieten” câștigat!

Lectură plăcută!

 

Anunțuri

Posted on 1 Februarie 2014, in Educație turistică and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Da, pare interesanta cartea iar modul cum ai descris-o tu chiar mi-a starnit curiozitatea. Daca in 1937, Sir Sitwell scria despre Bucuresti ca se asemana la caldurile din vara cu India, daca as putea, l-as invita acum in Romania. As fi si mai curioasa sa vad ce ar scrie despre viata noastra „fascinanta” acum, de cand tot „traim bine”!

    • Te invit cu drag să o răsfoiești. Sigur, comparația cu India a fost exagerată… și bate spre o tentă… mă rog, poate mi se pare mie. Păi, astăzi, dacă trăia, nu cred că mai venea. Până la urmă, cine îl invita? 🙂 Nici în 1937 nu a venit de capul lui..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: